Ho’oponopono – partea a doua

hawaii2.jpg

Diferitele părți ale identității noastre

Pentru a înțelege bine principiile Ho’oponopono hai să vedem care sunt elementele care compun identitatea noastră, așa cum este vazută de Ho’oponopono. Vom lua în considerare aceste patru elemente:

Subconștientul – Unihiplili : care în limba hawaiana înseamnă „copii”. Aici este vorba despre copilul nostru interior, partea emotivă a ființei noastre. Este și depozitul tuturor amintirilor și nu numai ale noastre dar și ale părinților, ale înaintașilor și din viețile noastre trecute.

Subconștientul – Uhane: în hawaiana înseamnă „mama”. Corespunde părții mentale sau intelectului. Datorită acestei părți noi suntem capabili să facem alegeri în viața noastră.

Superconștientul -  în hawaiană Aumakua care înseamnă „tata”. Am putea spune că este Sufletul, esența noastră care există și într-o altă dimensiune. Nu este imfluențat de amintiri și este mereu legat de Dumnezeu.

Dumnezeu sau Inteligența Divină care se găsește în fiecare ființă și care ne leagă unii de alții. Aceasta este partea care se ocupă de purificarea amintirilor dar este important să amintesc că doar noi putem cere această purificare pentru că avem liberul arbitru.

Deci, în articolul trecut am spus deja că atunci când apare o problemă, aceasta se datorează unei amintiri care se materializează în realitate. Acum, cu ajutorul părții raționale, persoana poate să fie conștientă și să aleagă modalitatea în care gestionează această situație. Poate să continue să se lase condiționat de amintiri ca o marionetă teleghidată.

Sau, poate să spună „stop” recunoscând că ceea ce vede în propria viață nu este altceva decât produsul amintirilor sale vechi și că dacă vrea, le poate schimba.

În acest caz, persoana intră în contact cu partea sa divina („tata”, Sufletul) pentru a cere părții sale divine să elimine amintirile greșite. Asta e tot.

Persoana nu mai are nimic de facut. Trebuie doar să abandoneze controlul și să permită transformarea. Trebuie să se dea la o parte. Cu timpul, va dezvolta încrederea necesară pentru a fi sigur că soluția la problema lui e cea mai bună și cea mai rapidă.

Cum să cultivăm raporturile între diferitele părți ale ființei noastre

Diferitele părți ale ființei noastre interacționează în mod constant între ele.

Fiecare dintre ele este importantă si are rolul său. Scopul final este ca toate părțile să fie în armonie pentru că dacă una dintre ele domină celelalte, persoana nu își va putea găsi adevarata identitate. Datorită integrării perfecte și a uniunii dintre părțile sale, persoana va deveni și se va realiza pentru ceea ce este cu adevărat. Deci, este important să cultivăm și să dezvoltăm rapoarte bune între toate părțile ființei.

Raportul dintre „mama” și „copilul interior” este fundamental.

Iată de ce pe canalul meu YouTube găsești multe meditații dedicate acestei teme, într-o formă sau alta.

Mama, partea conștientă, trebuie să aibă grijă de „fiul interior”, subconștientul. Trebuie să îl recunoaștem, să îl respectăm și să îi arătăm dragostea noastră. În acest mod se va simți în siguranță pentru că, de cele mai multe ori, acest copil interior este într-o stare de suferință și se simte abandonat de mamă – partea mentală – care este mereu ocupată să controleze, să gândească, să reflecteze, să înțeleagă orice lucru. Și iată că acest „copil interior” se simte abandonat, prizonier al amintirilor care îl manipulează ca pe o marionetă.

Pentru a face ca acest copil interior să redevină „pur” e nevoie să îl eliberam de aceste amintiri care îl țin prizoner și îl împiedică să fie el însuși. E nevoie să înceapă să aibă încredere în partea conștientă, rațională pentru a putea colabora. Iată de ce o relație iubitoare între mama si copilul interior este fundamentală. În caz contrar, se vor dezvolta rezistențe interioare.

Pentru a cultiva acest raport între mamă și copil, persoana trebuie să fie mereu ”prezentă”, să asculte propriile nevoi, emoții, frici, mânii, dureri... pentru a le putea recunoaște și apoi integra.

Aș vrea sa ilustrez acest lucru cu o metaforă. Ai mai văzut un copil care stă ca mama să îi scoată păduchii din cap? Stă cuminte cu capul in poalele mamei pentru că se simte iubit și acceptat. Mama are pentru copil în acel moment atenții deosebite și are grijă de el. Cam așa trebuie să facem cu copilul nostru interior: să îi curățăm, una câte una, amintirile care îl împiedică să fie liniștit și în pace. Astfel, va regăsi spontaneitatea și va putea fi el însuși. Iată rolul primei meditații/metaforă publicate săptămâna trecută pe care o găsești aici:

https://www.youtube.com/watch?v=rKmS71wX7r0

Legătura dintre partea conștientă (mama) și partea superconștientă (tatăl, Sufletul)

Când a fost luată decizia de a curăța o amintire neplacută, partea mentală/conștientul se va adresa Sinelui Divin pentru ca el să ceară Inteligenței Divine/Dumnezeu să elimine această amintire și să o transforme în lumină.

Este important să înțelegem că nu este o chestiune de ură sau de distrugere. Nu trebuie să distrugem acea amintire neplacută ci să o transformăm în energie pozitivă.

Doar practicând în mod regulat Ho’oponopo putem să întărim legătura cu Sinele Divin. Este ca o prietenie care se încheagă puțin câte puțin, de fiecare dată când este o întâlnire.

Cu timpul, ne vom simți din ce în ce mai apropiați Sinelul Divin până când contactul va fi rapid și ușor / imediat.

Vom fi mai centrați și ne vom simți bine în viața și în mintea noastră.

Obiectul suprem este acela de a ne simți în comuniune cu tot ceea ce este, cu Universul, cu Dumnezeu însuși și să ne amintim că noi suntem o creație a lui Dumnezeu.

Învățând să rămânem în contact cu divinitatea noastră interioară nu vom mai avea nevoie de guru sau alți intermediari care să ne arate strada în viață. Să stabilim un contact direct cu Divinitatea, aceasta este evoluția conștiinței pe care suntem invitați sa o facem la începutul acestui al treilea mileniu.

Saptamana viitoare urmeaza ultimol articol dedicat Ho-oponopono/ului.

Intre timp, iata meditatia Sinelui Divin:
https://www.youtube.com/watch?v=q3P1NBGlmuM

Ho’oponopono – cele patru fraze ale purificării

Pentru a începe purificarea amintirilor care ne tulbură viața sunt mai multe căi. Instrumentul cel mai ușor constă în a repeta cele patru fraze de purificare, în același timp fiind conștienți de faptul că suntem unicii responsabili ale erorilor noastre. Apoi, lăsăm munca de purificare în mâinile Divinității.

Iată cele patru fraze:

Îmi pare rău.

Te rog, iarta-mă.

Mulțumesc.

Te iubesc.

Fiecare dintre aceste fraze are o putere excepțională.

„Îmi pare rău. Te rog iartă-mă.” Nu înseamnă că trebuie să ne simțim vinovați. În realitate, se tratează de altceva.

Nu exista nici victime nici vinovați. Bine sau rău Fiecare este pur și simplu creatorul vieții sale și de tot ceea ce se întâmplă în ea. Putem să ne imaginăm realitatea ca un joc experimental organizat, fără știrea noastră, de partea inconștientă pentru a trezi în partea conștientă amintirile greșite prezente în fiecare din noi. Și atunci, evenimentele existenței noastre devin indicatori ale gândurilor noastre, ale stărilor noastre sufletești. Fără să le dăm în mod necesar o notă: bună sau rea.

Oricum, când ne simțim vinovați în raport cu altcineva, îi furăm o parte din puterea sa creatoare. Deci, este important să ne eliberăm de sentimentul de vinovăție care nu este altceva decât o altă amintire greșită de eliminat.

Expresiile „Îmi pare rău. Te rog iartă-mă.” pot fi prezentate și ca o cerere de scuze pentru evenimentul nearmonios produs de gândurile noastre pentru că nu știam că avem acel gând negativ și nu am creeat în mod conștient problema.

Cerem Divinității iertare pentru că am avut acele gânduri neplăcute care au generat evenimentele nedorite. Iertarea este cea care ne permite să tăiem legătura cu acele amintiri și gânduri.

Imediat după, vin expresiile magice: „Mulțumesc. Te Iubesc.”. Exprimăm recunoștință nu numai pentru oportunitatea de a purifica dar recunoștință și pentru amintirile inconștiente care se manifestează în viața mea și care îmi dau astfel posibilitatea de a deveni conștient de ele și să mă eliberez.

Te iubesc” este adresată Divinității, nouă și amintirilor inconștiente.

Doar prin iubire se poate transforma întunericul în lumină, amintirile inconștiente în pură lumină.

Astfel, iertarea va deschide inima.

„Mulțumesc. Te iubesc.” Va permite luminii divine să intre în noi și să transforme emoțiile și gândurile negative legate de amintirile greșite.

Odată ce această transformare are loc vom simți o mare pace interioară iar în locul gol ce se va forma, în acest spațiu nelimitat, putem primi inspirația care va veni direct de la partea divină din noi.

Astfel, vom descoperi că suntem Unul. Nu există separare cum avem tendința să vedem și să considerăm. Iar acesta este un nou punct de vedere, un nou punct de vedere asupra vieții.

Și totul devine simplu. Devenim liberi și mai ales, putem face ceea ce dorim cu viața noastră, fără constrângeri de nici un tip.

De fapt asta este esența Ho’oponopono: LIBERTATEA.

Tu, ești pregătit sa devii liber???

FELICIA URSARESCUComment