Nu am fost învățați să ne procesăm emoțiile în copilărie, le evităm , le respingem pe acestea, emoțiile noastre, și că ne-am convins că emoțiile noastre sunt, în cel mai bun caz, inconfortabile sau inutile și, în cel mai rău caz, greșite. Emoțiile nu sunt niciodată greșite, am fost forțați, poate în cadrul educației pe care am primit-o, să le considerăm greșite, dar emoțiile nu sunt niciodată greșite.

​

Una dintre cele mai problematice experiențe pentru oameni este sentimentul de a fi copleșiți de emoții și, neștiind cum să le regleze intensitatea, unii adoptă strategii de coping auto-distructive sau disfuncționale. 

​

Această scurtă observație ne dă o idee despre cum toate strategiile pe care le punem în acțiune în prezența unor emoții puternice și presupus a fi nereglabile nu sunt altceva decât încercări de a gestiona, într-o manieră adesea nocivă și inconștientă, o activare emoțională trăită ca fiind incontrolabilă sau cel puțin periculoasă pentru noi.

 

Emotiile nu sunt făcute să fie logice. Periculos este omul care și-a raționalizat emoțiile.
( David Borenstein)

 

Oamenii dau diferite interpretări emoțiilor si ajung sa aiba  credințe negative despre emoțiile proprii - cum ar fi: "emoțiile sunt lipsite de sens, emoțiile nu se termină niciodată, emoțiile sunt ceva jenant..." și așa mai departe, am putea continua – asta duce la dezvoltarea unor strategii dăunătoare de gestionare a emoțiilor, cum ar fi, una dintre ele, rumegarea, continuarea gândirii, mereu negativă, eșuarea mereu în rezolvarea problemelor, mereu blocată pe acel tip de emoție. Pe de altă parte, faptul de a avea convingeri pozitive și adaptative despre emoțiile noastre nu numai că ne permite să le exprimăm într-un mod funcțional, dar înlătură și nevoia de a activa strategii disfuncționale de gestionare a emoțiilor.

Deci, cum putem să ne explorăm emoțiile și să știm ce încearcă ele să ne spună? În acest curs, mai întâi vom învăța să identificăm ceea ce simțim și apoi vom învăța să rămânem cu acea emoție, oricare ar fi ea. Vom sta cu ea, nu vom judeca ceea ce simțim, ci pur și simplu o vom observa, vom învăța să o acceptăm, să acceptăm prezența acelei emoții în spațiul nostru, fie că este vorba de tristețe, anxietate, furie sau orice altă emoție pe care o definim ca fiind negativă, pentru că, din nou, emoțiile sunt cruciale, emoțiile sunt un GPS intern adaptat la noi, dar dacă nu putem citi informațiile din acel GPS, ce vom face cu ele? 

​

Așadar, GPS-ul funcționează în situații dificile, ajutându-ne să ne orientăm în viață, dar dacă nu știm ce să facem cu acel GPS, cum putem interpreta folosirea emoțiilor în avantajul nostru? 
 

Cheia, ca întotdeauna, este să ne familiarizăm cu sistemul pentru a învăța cum să răspundem în timp util, adică să învățăm să recunoaștem emoția pe care o trăim și să construim un răspuns pe baza acesteia.

​

Este important să înțelegem că inteligența emoțională nu este opusul inteligenței, nu este trimful inimii asupra capului – este intersecția unică dintre cele două.
(David Caruso)

 

Ascultarea emoțiilor este, de fapt, o abilitate pe care o poți dobândi iar eu îți propun instrumente și strategii pentru asta. Vei învăța să identifici senzațiile fizice asociate emoțiilor, vei fi atent la modul în care diferite emoții sunt percepute în corp, pentru că senzațiile noastre fizice sunt mereu acolo, în fiecare moment al vieții noastre există senzații fizice, noi suntem cei care nu suntem conștienți de ele, așa că și aici trebuie sa facem o muncă profundă de reconectare cu corpul fizic, cu emoțiile care îl locuiesc, pentru că senzațiile și emoțiile sunt primul semnal care ne spune ce este bine și ce nu este bine.
 

Amintește-ți că respectarea emoțiilor înseamnă de fapt respectarea propriei persoane!

 

Inteligenta emoțională este abilitatea de a intui, înțelege, și de a aplică eficient puterea emoțiilor ca sursă de energie umană, informație, conexiuni și influență.
(Dr. Robert K. Cooper)
 

​