Spune-mi, te rog: au existat momente în viața ta în care ți s-a părut că nu erai niciodată suficient de bun?
Și, poate, te surprinzi că îți spui: ”Nu sunt suficient de bun. Nu sunt
suficient de deștept, priceput, capabil, talentat, atractiv sau suplu/ă”.

Poate că întrebarea "Sunt suficient de bun?" este ceva ce este în capul tău, conștient sau inconștient, zilnic.

​

✓ Nu ai curaj să promovezi locul de muncă și nici nu profiți de
oportunitățile disponibile. Oricum nu le vei obține.

✓ Rămâi în relații neîmplinite. Este ceea ce meriți.

✓ Lași oamenii să-ți depășească limitele. De ce te-ai apăra?

​

 

Poate că nu-ți amintești să te fi simțit vreodată suficient de bun.

​

Te-ai întrebat vreodată de unde vine acea voce interioară din capul tău? Cea care îți amintește mereu că nu ești suficient de bun?
Simți că dai mereu tot ce ai mai bun în viață, că muncești din greu și
te sacrifici pentru alții, dar tot nu-ți poți acorda credit, nu-ți poți recunoaște meritele și nu te poți relaxa și tu puțin?
Te mustri constant și simți că nu te ridici la înălțime și că, cumva, ar
trebui să fii mai mult, să faci mai bine, să realizezi mai mult?
Conform psihologiei, acesta nu este un sentiment, ci mai degrabă un
GÂND.

Sursa acestui gând este, de obicei, criticul nostru interior.
Chiar dacă criticul interior poate fi crud, acesta nu are de fapt intenții rele. Oricât de contra-intuitiv ar părea, criticul tău interior încearcă să te protejeze.

Criticul interior se teme de supraviețuirea noastră. Astfel, atunci când ne spune că nu suntem suficient de buni, încearcă adesea să ne motiveze pentru a supraviețui.

Dar, adevărul este că nu te poți critica pentru a deveni o versiune mai bună a ta.

Nu este o bună strategie și nu este bună pentru că vezi și tu că nu te ajută ci dimpotrivă, te ține pe loc.

​

În același loc mizerabil făcut din frustrare și neputință.

​

Și chiar dacă știi acest lucru, încă mai cazi victima propriei tale gândiri negative. Adesea, îți vorbești urât sau te pui la pământ.

Faci o greșeală sau nu reușești să te ridici la nivelul așteptărilor tale
și, în loc să o tratezi ca pe o oportunitate de învățare, îți tragi o palmă pentru asta.
Te-ai identificat cu ce am scris mai sus? Cu toții am trecut prin asta.
Cu toții avem zile proaste și momente de îndoială de sine.
Uneori, presiunea vine din partea colegilor, a familiei, a locului de muncă și a societății în general, iar asta este suficientă pentru a ne
face să ne simțim complet distruși pe dinăuntru. Dacă nu avem slujba "potrivită",  relația, stilul de viață etc., într-un anumit interval de timp, presupunem că pur și simplu "nu suntem suficient de buni".

Aud zilnic despre acest tip de mentalitate autodistructivă și, recunosc, nici eu nu sunt imună.

​

Și acum ce putem face?

Hai să lucrăm împreună!

Te invit la un seminar despre usturătorul subiect: ”Nu sunt suficient
de bun” unde vom dez-învăța să ne dăm cu biciul pe spate și vom
explora iubirea de sine.

Un seminar practic: hipnoză pentru dezrădăcinarea convingerii ”nu
sunt suficient de bun”, exerciții, vizualizări și metafore pentru a
înțelege propria valoare și ce înseamnă iubirea de sine. Și exerciții
pentru acasă pentru că iubirea de sine se învață, pas după pas, în
mod practic, zi după zi.