Drama singurătății este o alegere

Joyce Carol Vincent era o fată atât de tânără, frumoasă și talentată - totul era de bun augur, cu excepția dramei singurătății.

Cincisprezece ani de muncă la Londra, mulți dintre ei la trezoreria Ernst&Young; o pasiune pentru cântat, un producător de discuri printre iubiții săi, Camden Town, diverse mici experiențe ca vocalistă, chiar și o cină cu Stevie Wonder -

A fost o Amy înainte de a nu mai fi Amy, una dintre multele Amy despre care nu se știe nimic.

În decembrie 2003, Joyce Carol Vincent a murit în apartamentul ei din nordul Londrei, în urma unui atac de astm. Televizorul era deschis. Poșta a continuat să fie livrată. Chiria a fost setată pentru a fi dedusă automat din contul ei bancar. Zilele au trecut și nimeni nu și-a dat seama că a murit.

Aceste zile s-au transformat în săptămâni, iar săptămânile în luni.

Pe partea laterală a clădirii de lângă apartamentul său se aflau tomberoane mari, așa că vecinii nu și-au făcut niciodată griji cu privire la mirosul care venea din apartamentul său. Etajul era plin de copii și adolescenți gălăgioși și nimeni nu s-a plâns de zumzetul constant al televizorului din fundal.

În cele din urmă, contul bancar al lui Joyce s-a epuizat. Proprietarul i-a trimis scrisori în care îi cerea banii pe chirie. Aceste hârtii, ca și celelalte, au ajuns pur și simplu în mormanul de sub ușă. Nu au primit niciun răspuns. În cele din urmă, având restanțe la plata chiriei pe mai mult de șase luni, proprietarul a obținut o hotărâre judecătorească pentru a o îndepărta cu forța din imobil. Executorii au spart ușa și abia atunci a fost descoperit cadavrul ei.

Era ianuarie 2006, la aproape trei ani de la moartea ei.

În toți acești trei ani, nimeni nu a venit niciodată să o caute pe această femeie frumoasă și de succes.

Fără familie, fără prieteni, fără colegi, fără vecini care să bată la ușă să vadă dacă totul este în regulă. Nu a sunat nimeni. Nimeni nu i-a scris. Avea 38 de ani când a murit.

Această poveste este incredibilă pentru implicațiile sale sociale. Pare de neînțeles că ani întregi trec fără ca cineva să observe că o persoană a murit. Cu toate acestea, acest tip de povești se întâmplă des. Și toate sunt la fel.

O persoană trăiește singură. Pierde contactul cu familia și prietenii. Nu-și cunoaște cu adevărat vecinii. Stă ani de zile închis în casă cu televizorul sau calculatorul. Lumea merge mai departe ca și cum el nu ar fi acolo, până când, într-o zi, nu mai este acolo cu adevărat.

Se poate întâmpla oricui dintre noi.

În fiecare zi pierdem oameni pe care îi iubim fără să ne dăm seama din cauza societății, a banilor și a lucrurilor. Uităm lucrurile care sunt importante în viață. Atingerea, compasiunea, bunătatea, contactul. Lucruri de care avem nevoie și pe care ar trebui să le cultivăm.

Viața este mai prețioasă decât își poate imagina cineva. Amintește-ți să păstrezi ceea ce iubești. Amintește-ți să iubești.

***********************************

Ești pregătit să încerci un NOU mod de vindecare?

Vindecarea și integrarea Copilului Interior Rănit: metoda care, pas după pas te ajută să te conectezi cu Copilul tău Interior și să vindeci părțile rănite.

Canalul YouTube Rivadù – unde găsești meditații ghidate, podcasturi și interviuri pe teme de creștere și dezvoltare personală.

Înscrie-te la newsletter ca să primești un curs bază pentru dobândirea echilibrului emoțional.