Părinții Interiori

Cei mai mulți oameni care se numesc adulți nu sunt deloc adulți. Cu toții îmbătrânim, dar îmbătrânirea nu este sinonimă cu maturizarea. Simpla trecere a anilor nu este suficientă pentru a deveni adulți maturi. Adevărata maturitate constă în recunoașterea, acceptarea și asumarea responsabilității de a iubi și de a vindeca copilul interior. Din păcate, majoritatea adulților nu fac niciodată acest lucru. În schimb, deseori ignoră, uită, depreciază, abandonează sau chiar resping copilul lor interior. Acest lucru nici măcar nu este vina lor. Societatea ne spune să ne "maturizăm" și să uităm lucrurile copilărești. Teoretic, pentru a intra în lumea adulților trebuie să pierdem multe dintre caracteristicile copilăriei, cum ar fi sensibilitatea, spontaneitatea, inocența, bucuria lucrurilor mărunte și chiar imaginația. A fi adult înseamnă, uneori, și a reduce la tăcere ceea ce ne deranjează sau a ne ascunde în fundal. Pentru a fi adult, trebuie să ne controlăm și emoțiile, chiar dacă acest lucru nu înseamnă să le gestionăm în mod asertiv, ci doar să le ascundem sau să le reprimăm. Prin urmare, mulți adulți nu se simt liberi să își exprime temerile, furia sau suferința. Prin urmare, majoritatea oamenilor sunt convinși că au crescut pentru că au renunțat la atitudinile lor copilărești. Dar dacă nu ne primim copilul interior pentru a-și vindeca rănile, acesta va continua să ne influențeze negativ viața. Atunci când avem un copil interior rănit sau am devenit prea deconectați de această p