top of page

De ce reacționez “așa” uneori?

Actualizată în: 28 iun. 2022


În urmă cu câteva săptămâni, în mijlocul unui weekend petrecut acasă, am văzut un mesaj pe telefonul mobil; de obicei, nu fac acest lucru în weekend, este o alegere de bun simț care mă ajută să mențin o bună delimitare între muncă și timpul petrecut acasă. Dar de data aceasta nu a fost așa: dintr-o dată am fost surprinsă de subiect și de expeditor, iar în câteva secunde am fost catapultată într-un alt scenariu și m-am simțit agitată și furioasă. A fost nevoie de foarte puțin pentru a trece de la o stare de calm la o activare bruscă care m-a surprins. În acele secunde, mintea mea călătorea cu viteza luminii și era proiectată în acțiune; între timp, mergeam repede dintr-o cameră în alta. Din fericire, m-am oprit. Mi-au trebuit câteva respiratii contiente ca să-mi revin: ce aprinsese în mod neașteptat acel e-mail în mine?

De ce eram atât de supărată? Ce anume mi-a activat starea de alertă?

În poveștile pe care le ascult, regăsesc adesea aceeași surpriză în fața unor reacții intense pe care le avem la lucruri aparent banale și ne întrebăm: de ce reacționez așa în anumite momente?


Uneori facem sau spunem lucruri pe care le regretăm mai târziu. Se întâmplă cel mai adesea în relațiile noastre cele mai intime: cu partenerii noștri, cu copiii noștri, cu persoanele cu care petrecem multe ore pe zi. În urmă cu câteva zile, în cadrul unei ședințe de o persoana m-a întrebat:

"De ce în anumite momente pot să îmi păstrez calmul și să gestionez situația, iar în altele îmi este imposibil să fac acest lucru?".

Ascultă podcastul dedicat acestui subiect:


Atunci când reacționăm în grabă, intram pe pilotul automat, partea cea mai primitivă a creierului nostru, care ne garantează calea cea mai scurtă: fără prea multă evaluare, acesta gestionează situația prin mecanisme de atac, fugă sau inghet.

În schimb, atunci când ne permitem o mică pauză între experiența pe care o trăim și ceea ce se întâmplă în interiorul nostru, creăm un spațiu de reflecție și de alegere.

Nu durează mult, chiar și cea mai scurtă pauză ne poate da ocazia să ne întrebăm:

Ce se întâmplă acum (în mine)? De ce reacționez așa? De ce am nevoie? Vreau să răspund chiar acum sau pot să amân pentru altă dată?

Atunci când reușim să încetinim ca sa căutam răspunsul, ne dăm posibilitatea de a explora atât peisajul nostru interior de senzații, gânduri, emoții, cât și stimulii care rezonează în noi în acea relație. Trecem de la logica de „a face” la logica de „a asculta”, lucrurile capătă proporțiile corecte și dăm valoare la ceea ce contează cel mai mult în interiorul nostru. În cazul meu, faptul că am realizat că eram și speriată, dar și furioasă, mi-a permis să aleg un răspuns care să mă protejeze, definind o limită clară.

Ești gata să încerci un NOU mod de vindecare?

Vindecarea și integrarea Copilului Interior Rănit: metoda care, pas după pas te ajută să te conectezi cu Copilul tău Interior și să vindeci părțile rănite.


Canalul YouTube Rivadu – unde găsești meditații ghidate, podcasturi și interviuri pe teme de creștere și dezvoltare personală.


Înscrie-te la newsletter ca să primești un curs bază pentru dobândirea echilibrului emoțional.

33 afișări0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate
bottom of page