(tablou de Giorgio de Chirico)
" Uneori, omul este extraordinar, pasional îndrăgostit de suferință" Dostoievski
Cu siguranță, Dostoievski a înțeles bine suferința umană și a povestit-o cu măiestrie prin cărțile sale.
Suntem îndrăgostiți cu pasiune și inconștient de suferință, dacă aceasta este ceea ce a prevalat în viața noastră. Noi, ființele umane, suntem animale sociale și mamifere, avem nevoie de obiceiuri, de puncte de referință înțelese ca oameni, locuri, spații fizice. Ele ne oferă siguranță, ne permit să ne stăpânim mediul, viața.
Când învățăm despre suferință în copilărie, când suferința este tot ceea ce știm, devine aproape o prietenă, ceva familiar care face parte din noi.
Suferința într-o familie cu probleme nu se manifestă întotdeauna într-un mod evident. Se poate exprima printr-un anumit climat: uneori rece, ca și cum toată lumea ar fi de gheață; o atmosferă politicoasă, formală, în care toată lumea este evident anafectivă.
Alteori un climat de amețeală și confuzie, în care nimeni nu-și găsește echilibrul, claritatea.
Sau un climat tensionat, ca și cum ai merge pe cioburi de sticlă, ca și cum în orice moment s-ar putea întâmpla ceva teribil, un climat anxios și angoasant care îi ține pe toți în tensiune.
Poate fi, de asemenea, un climat ”calm”, plat, plin de secrete și îndoieli; sau un climat în care trebuie să te protejezi de lumea exterioară, considerată periculoasă.
În toate aceste situații, oamenii nu-și pot permite, nu-și pot exprima în mod deschis emoțiile, sentimentele. Este interzis, provoacă teamă. Corpurile lor somatizează, fiind asediate de boli fizice.
Corpul nostru are reacții fizice la oamenii din jurul nostru și nu suntem pe deplin conștienți de ele.
Am fost învățați în copilărie să ne ignorăm sentimentele și emoțiile și am devenit atât de capabili să facem acest lucru încât, ca adulți, le-am eliminat complet.
Știm: ni s-a spus că furia nu este niciodată bună; tristețea îi îngrijorează pe ceilalți; surpriza trebuie luată în doze potrivite, pentru că prea multă spontaneitate îi destabilizează pe ceilalți; disprețul trebuie neapărat eliminat, altfel ești o persoană rea.
Bucuria? Prea multă exuberanță! Există vreun motiv pentru a fi atât de bucuroși?
”Această manifestare mi se pare ciudată, este nelalocul ei! Eu nu te-am crescut așa!”
Suferința în familie se exprimă și prin lipsa de bucurie și prietenie. Oamenii par să rămână împreună dintr-un sentiment de datorie transmis din generație în generație, pentru că "trebuie să faci într-un anumit fel", par să încerce să se tolereze unii pe alții.
Se simte sarcasmul, tonul caustic, asprimea, vocea care cere, cere.
Pentru a supraviețui, multe persoane din aceste familii se ocupă cu activități în afara casei, fără un contact real între membrii lor. Astfel, devine ușor să trăim toți împreună acasă, fără să ne vedem și să ne auzim cu adevărat. Devenim neliniștiți, evazivi, fiecare își creează un spațiu de respirație pentru sine, în timp ce ne spunem cu mândrie cât de liberi, de independenți suntem.
În aceste familii se respiră multe sentimente de descurajare, dar se simte și curajul lor, voința lor de a merge mai departe, în ciuda tuturor lucrurilor. Unii cârtesc, alții se plâng, alții se revoltă și se emancipează, găsindu-și, cu mari eforturi, o altă cale, numai a lor.
Poți înțelege cât de ușor este atunci să ne îndrăgostim de suferință, de disconfort, cum îl căutăm și îl reproducem, pentru că este atât de familiar și face parte din noi. În mod paradoxal, suferința ne poate face să ne simțim vii, să ne scuturăm trupurile anesteziate și mințile amețite; de asemenea, ne poate face să ne simțim utili sau în centrul atenției. Putem să o căutăm, să o căutăm cu înfrigurare și să o confundăm cu dragostea, cu afecțiunea, cu recunoașterea. Putem să ne complicăm viața căutând doar drumurile sinuoase, în timp ce ne îndoim de căile simple și directe, pentru că ne par prea simple, prea ușoare, și am învățat că trebuie să transpirăm totul, că totul este greu de realizat. Ne putem teme de prosperitate pentru că am experimentat-o puțin și deloc.
Este un mod de viață problematic pe care nimeni nu îl alege în mod intenționat. O acceptăm, devine a noastră pentru că nu cunoaștem altă cale.
Este o neputință învățată, avem doar această viziune asupra lumii, știm doar cum să o facem în acest fel.
Cum a fost familia ta de origine?
Te-a devalorizat? A fost super grijulie? Necomunicativă? Dezorientantă? A fost rece?
Este posibil să ne îndepărtăm de suferință, de dramă, de agitație. Este posibil să adaugi lumină, culoare, căldură, bucurie; este posibil să comunici deschis, este posibil să percepi liniște. Este posibil să ne simțim stimați, iubiți, să dăm și să primim în mod fluid și spontan.
Este posibil.
*****************************************************
Ești pregătit să încerci un NOU mod de vindecare?
”EFT – Intră în contact cu propriile emoții și gestionează-le în mod eficient!” / ca să înveți metoda de echilibru emoțional și energetic EFT.
Vindecarea și integrarea Copilului Interior Rănit: metoda care, pas după pas te ajută să te conectezi cu Copilul tău Interior și să vindeci părțile rănite.
Canalul YouTube Rivadù – unde găsești meditații ghidate, podcasturi și interviuri pe teme de creștere și dezvoltare personală.